Life through my phone

image
image

image

image

image

image

image

image
image

 

Advertisements

Mai traim si pentru noi? (II)

large
Viata mea

Sautare, salutare! M-as dezvinovati spunand ca am fost uber ocupata si n-am avut timp sa scriu, dar ar functiona exact ca promisunea de  a invata in vacanta pentru sesiune.

Nu i așa că e frustrant să începi un proiect, să îți urmezi o idee și să o abandonezi, în timp ce ai mustrări de conștiința, dar stai ca o plăcintă caldă cu brânză? Cam așa e viața mea. De aia mă duc la sală.
Să scriu e un travaliu câteodată, parcă mă duc la priveghi. Mă holbez la ecran, la tastatură, văd că e murdară, o mai dau cu spirt. După aia mă conving că e foarte probabil să funcționeze cu pixul. Nu pe laptop, dar ați ghicit, în agenda mea cu sclipici care are pe copertă și un mesaj motivațional în engleză: “Ești briliantă”. Apreciez. Mai rar agende așa.
Ideea e că îmi screm profund celulele nervoase, îmi înjur imaginația (de parcă e vina dânsei) și produsul este uneori hilar și deprimant. Am poezii și texte la care mă prăpădesc de râs după ce le citesc, zici că am autism. The point is: nu contează produsul finit să exceleze, nu contează dacă e prost, dacă e bun. Contează să izvorască dintr un proces pur de magie creativa, în care tu imbratisezi ideile si stai cu ele la o cafea.


large (1)Dar câteodată inspirația mă lovește în cele mai bizare și incomode momente. Iubesc asta. Mă apuc să scriu pe stradă, exact ca acum. A trebuit să pun pauză la un video educativ. Hotline bling. Îmi vine să scriu când mă pun în pat și îmi vine să plâng de somn. Am lângă mine post-it-uri și un pix. Notez ideile cu ochii închiși. Dimineață sunt o revelație și atât de comice.E totul dezarticulat, ciudat, dar autentic. Nu original, autentic. Nu mai există originalitate. Cică: “fii original”. Apăi cum să fiu EU originală dacă totul e scris și rescris continuu. În teatru, toți au încercat să-l egaleze pe Shakespeare. El a tratat sublim toate temele ontologice, ce să mai facă ceilalți? Pur și simplu toţi au irumpt toată autenticitatea pe care au avut-o în ei, erau ca niște vulcani, mii de Vezuvii. Extrapolând, e valabil în orice domeniu.
M-am luptat până acum cu incertitudinile, cu fricile, cu tristețile. Ba că nu-s originală, că nu-s destul de creativa, că nu sunt destul de deșteaptă nu sunt aia, aia, aia.
Fata de cine?
Cine îmi poate îngrădi creația? Care sunt limitele şi parametrii în care ea se joacă? Cred că e datoria noastră să împrăştiem ce s-a pus în noi, ca vase de aur ce suntem. Să ne înmulţim talanţii, ca să-i avem sub saltea nu o să ne ajute la nimic.
Nu zic că trebuie să schimbe lumea creaţia ta, să fie genială, să placă oamenilor, trebuie să te elibereze. E foarte probabil ca ceea ce purcede să le pară altora o tâmpenie, o inadecvare, o inutilitate. Și ce? Atâtea comori zac în noi, iar noi le irosim cum fac ăștia cu Roșia Montană. E, cum să zic, o obligație dulce și ne imperativa pe care toți suntem chemați să o îndeplinim.
O să zic ceva ce nu vrem să auzim. Ești temporar pe Pământ. Un efemer. Nimănui nu o să îi mai pese de tine după ce închizi ochii. Frica e o pompa de dezumflat saltele gonflabile, dar asta nu inseamna ca trebuie sa o suprimi. Pleci la drum cu ea, dar nu o lasi sa conduca. Sta pe bancheta din spate.
Ce papanașul măsii aștepți?
Nu e ușor deloc, adică sunt șanse foarte mari să eșuezi dacă te expui. E probabil ca o persoană din lumea asta să îl considere magnific, iar restul să râdă de tine și să considere o imbecilitate deprimantă ce faci.
Dar sunt tot atâtea șanse să schimbi o viață, să fii un mesager al frumosului, să fii împlinit.
Dacă toți titanii acestei lumi trăiau în frica de a nu fi criticați, n-am mai fi citit “Mândrie și prejudecată”, n-am mai fi admirat tablouri de Monet și probabil n-am fi ascultat simfonii de Beethoven.
Criticăm și suntem criticați, dar e o linie fină între ură și observație. Pentru Nabokov, Dostoievski a fost un scriitor mediocru cu un pic de umor iar restul fiind platitudini literale. Mno, cu tot respectu’, domnu’ teoretician, să fie Lolita sănătoasă, da’ ești chișat. Deci e vorbă de geniul literaturii ruse și TU zici că are complexe Freudiene.
Dar asta zic, dacă s-a zis asta despre Dostoievski, cu siguranță despre mine, ca muritoare, mâncătoare de ovăz, se pot zice lucruri mult mai urate.
Așa că, face-ţi, mă, ceva cu ideile și creativitatea aia.

Incepem cu iubitele cadouri din iarna asta. ❤large (2)