Pîsîiala – o taină urbană

Pîsîiala – o taină urbană

 Nu pot să-i înțeleg pe ăștia care ma pâsâie pe stradă. Dom’le, is zile în care Afrodita și nimfele chiar nu-s de partea mea. Adică n-am o pictura artistica pe față, mai am un cos în frunte, parul într-un moț și alegerea vestimentara nu strigă chiar ‘felina praduitoare’.

Am motive întemeiate ca să ma bage în ceata unii indivizii, după cum urmează să istorisesc.

Primul caz este cel în care dragostea-ți șoptește pe stradă. Să acceptam virtualitatea în care m-aș da interesată.

Ei, fetița, da’ ce ochelari avem! Ce suparată ești măăă, maaaama ce ți-aș *insert Wagner’s  Ride Of The Valkyries *

Reacția imediată:

Atunci când grohaitotul mă ademenește cu dulcele-i grai sau onomatopee io cum aș putea să rezonez astfel încât sa ma dau căzută pe spate? La modul realist vorbind. E o problemă de logistică. Să ma opresc? Să mă duc spre el? Și să ii zic ce? “Ioi ma, păpușel, te vreau în viața mea acum.”; “Sa fii tu oare glasului iubirii”?; ” Mulțam de pâsâiala și de trivialitatea apelativului, mergem la o cafea?” Aș fi fascinată să aflu  procesul lor cognitiv.

 

large

 

Cei mai faini is ăia cu mașina care te claxonează. Mai că aș sari pe parbriz în semn de recunoștință. Mi-as ridica fusta-n cap de drag. Cum alfel sa le mulțumesc unor oameni care au un simț estetic atît de dezvoltat?

Sa reconstituim un scenariu. Trec strada, și deodată, acel el mă claxonează. Dar stai, ca ipochimenul nu e singur, n-are sânge în pompiță. Are suporteri . Deci trebuie să se dea cocoș cu ai lui în mașină. Așa. Claxonată, speriată și învăluită în diverse epitete care ne duc cu gândul la juisare, ar trebui să mă opresc în mijlocul străzii, să încurc circulația, și să ma duc la claxonator:

Bună, am auzit că m-ai claxonat și ai urlat ca un babuin după mine. Ești așa de curajos. De cînd îmi doresc un bărbat ca tine. Ce faci? Vrei sa ne cunoaștem mai bine? Vrei o relație serioasa?

Ma intreb asa in nestiinta mea crasă, cum se asteaptă, mai degrabă, cum si-ar dori sa reactioneze domnița semnalată. Nici nu sunt ironică și nici nu am frustrări feministe. Mi-as dori doar sa stiu.

Cred ca vor ramane o taina sistemul lor de gandire si implicit motivele pentru care fac asta. O taina ce-i drept  mai mult decat profana, dar tot o taină.

 

Be

Advertisements

Toscana, my love

Toscana, my love

Click.

Prăjită de soare că o seminta și catifelată ca o ciocolata cu lapte am ieșit să mănânce și gura mea ceva. Înainte de cină cea de taina, a trebuit să documentez momentul când nu arat că un băiat de 16 ani. Fapt care se întâmplă destul de rar. Pentru ca nu ma machiez și pot hanorace.

ioa

 

ioana

Așadar primul pas a fost găsirea fundalului. Moment istovitor, am mers 3 metri și am găsit o usa estetica. Ca de, trebe sa arate bine.   Problema a fost că mă intimidez relativ ușor în unele momente, cum a fost și cazul urmator. Nici n-am scos bine aparatul, și deja câțiva spectatori în etate s-au înfipt în drum sa studieze cazul: O muiere care face fețe-fețe in fata unei mașinării. După cum vedeți și încadrarea este mai mult decît nesatisfăcătoare:)). Io am incercat sa mă detensionez și să para că știu ce fac. Am incercat. Atât s-au uitat, cred ca au facut si un club de debate, încât am crezut că mi-au perforat lobul frontal.

După 3 poze m-am lăsat pagubasa și am purces printre coline verzi și măslini, sus, spre San Baronto. Locația restaurantului este mai mult decât idilica, deasupra Toscanei. Îți arunci privirea spre orașul lui Leonardo, Vinci, si daca ai un binoclu, vezi și casa unde a copilărit. Așa vrem sa credem.

;k;

 

ll;o

Stomacul și creierul meu au făcut multiple reverențe pastelor cu fructe de mare devorate în timp  record. Un real succes.

Am finalizat mai apoi, după cum te astepti, cu un espresso, minunandu-ma de panoramă.  Cum să nu fii un artist aici cănd totul pulsează de forță creatoare? Liniștea a venit o dată cu luna, dulcele parfum cald din aer s-a întețit anesteziindu-mi toate anxietățile, și tot ce am putut face a fost sa ma minunez de lucrea lui Dumnezeu și să-mi numar binecuvantarile.

IMG_1423

 

IMG_1435

ioar

 

uuu

 

Toscana, my love.

Be

People of Siena

Hai sa facem și atmosferă. Apasa aici.

Fiind fată straduțele Sienei am cutreierat, iar camera mea a surprins oameni frumoși și momente unice.

Și am cugetat năstrușnic că aș putea fi relativ amuzantă și să-i văd printr-o grilă fictivă.


Enjoy: ^^

IMG_0778
-Oare când îmi ia tati și mie pantofi dinaia cu toc? -Cînd o să ai servici.

 

IMG_0779
Gelutu, iubire, hai si pe la umbra ca ma inferbant ca un panini cu mozzarella.
IMG_0781
Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fierul, Iute ca oțelul. Eu am Vespa si tu nu.
IMG_0807
Toate cursurile alea de fotografie au fost de pomana, ca vad ca numai pe automat l-am folosit
IMG_0838
Nu ma, Tin-Ting, Mao nu-i fain, chiar daca i-au facut statuie. Cica 45 de milioane au murit in 4 ani sub el.
IMG_0839
Ioi, tu Ming-Ming, mi-ai zdruncinat lumea.
IMG_0866
Astia chiar nu stiu engleza?
IMG_0978
Stai, ma, nu ma trage asa ca am șlapi.
IMG_0986
Hair brighter than my future.
IMG_1115
Entropia nu poate fi evitata.
IMG_1116
Hmm. oare sunt eu mare sau caruciorul e prea mic?
IMG_1117
Huang ,daca-ti zic ca a mea e mai buna… Asa-s barbatii.
IMG_1120
Dai ‘swipe right’. Nu conteaza cum e. Ai incredere in mine.
IMG_1123
– Lucrezia, altfel erau lucrurile pe vremea noastra, nu ? – Daca faci dreapta, in fata e gara!
IMG_1140
Imi place mai mult mancarea comestibila…
IMG_1144
– V-ati facut temele?
IMG_1156
N-am incredere deloc in tine.
IMG_1161
Apa de la ciușmea e sfînta.
IMG_1164
Bravo, ai stil!
IMG_1196
Da chiar nu-ti pun bombe, nu te mai panica asa.
IMG_0989
My life aspires to be as put together as his hair.
IMG_0990
Hair brighter than my future.
IMG_1023
Finger spinner duo.
IMG_1098
I hope I’ll get laid.
IMG_1099
Winter is coming.
IMG_1101
Poate a patra oara iese baiat.
IMG_1102
Mi-a dat seen de 2 minute. Sa-i scriu sau sa nu-i mai raspund toata ziua?
IMG_1103
I should be modeling rn.
IMG_1104
Permanent.

IMG_1105

IMG_1107
– Maman, vreau la baie.
IMG_1108
Lectii de viata.
IMG_1109
Kudos pentru styling-ul curelei.

IMG_1111

IMG_1112
Ma uit la ecran sau la camera?
IMG_1113
Nu vorbi cu mine.

Multumesc de vizita si manca-v-ar dragostea .

Be

Siena – muzeu en plein air

Siena – muzeu en plein air

First: click here.

Siena e o bijuterie. Stai, că așa zic despre toate orașele Italiei. Esteeee precum labirintul lui Dedal. Un muzeu in aer liber care celebreaza goticul, conservat parca prin criogenie. Stradute inguste, mai răspândite decât in oricare alt oraș al peninsulei pe care l-am vizitat, biserici și taverne laturalnice pitite de soare. Daca ți-ai găsit jumătatea, macar temporar, recomand un weekend de indragosteala in centenara colonie romana.

Asadar, de la gara am pornit pe jos spre centru, drum intuitiv, căci trebuie să mergi drept înainte. Știi că ajungi unde trebuie pentru că deodată panorama se schimba și pare că ești prins intr-o pictura medievala. Am căscat gura pe sus la arhitectura, am cercetat sfioasa portico-urile care duceau către curți interioare, cred că am intrat și în casa cuiva, ce mai contează, Jan boxează. Asa dupa efuziunea cauzata de faptul ca sunt atatea de vazut si prea putin timp…  am mâncat, normal. Caci, in caz ca mă cunosti, sunt cea mai insuportabila persoana când îmi este foame. Bine, probabil poate sunt și când nu-mi este.

IMG_0747.JPG

IMG_0706

IMG_0837IMG_0856

IMG_0895IMG_1160

Viata e searbada si deprimata fara sa ma delectez cu bautura mea preferata. Deci am savurat cu mare pofta și lacrimi în ochi de bucurie espresso și ne-am pus din nou pe plimbare.

IMG_0874

In Piazza del Campo se tine bianual Palio di Siena, acestea sunt curse ecvestre de origine medievala . Primele documentări istorice în care este menționata o cursa de cai datează de la 1200. WOO.

Plus că nu știam că vin oameni din toate părțile globului. Bine, din Guam nu cred. Interesant e că piața aceasta pare mult mai mica live decât la TV. Mai apoi am devorat o înghețată cu Biscotto si Fior di latte pe treptele duomului și am meditat la nemurirea sufletului .

Enjoy ^^

IMG_1090

 

 IMG_0852IMG_0905

IMG_1091

23

 

IMG_1058IMG_0891

IMG_0821

IMG_0748IMG_1047IMG_0947

 

Urmatoarea postare : People of Siena. I.e. eu, persoana fizica, iscusita intr-ale fotografiei, am pozat oameni. :))

Be

Serendipity and still not enough

Now you stepped outside. You’re not sad nor happy, but there’s an aching pain in your chest. It’s like that state when you’re not awake, but not asleep either.

Plain. But still bothered. Like when you have a little pebble in your shoe. Fuck that pebble.

You put your earphones on and breathe in the warm scented summer air. Music blasts and connects the dots in your soul just like you did when you were little on the coloring books. You close your eyes and a flood of memories start to crash on your temples and emotions resurrect.

You frown and look down.
Why did I not have the courage? Why I couldn’t let go of my pride? Why try to impress people that don’t give a shit about me? Why does rejection have the opposite effect? Why do I think that if I’ll have an answer, it will gratify my ego? What if nothing will change?

I should’ve listened. Cared. Loved. Given. And other times I shouldn’t have. So many should’ve, could’ve. 

1097231_1401953066692784_193275830_o

So many personas you could be, various potential versions of you. But you still think you choose the worst one.. Constant voices whispering that you’re not enough. Never enough.

How can one continuously crave to be a whole spectrum of forms?  How can you express enough of what bottles in inside of you? It’s never enough. After I say, write, do there’s always something left lingering, that may have been better. Always, always, always.

You change the song. The dusty bubble gum horizon is gently caressed by soft golden puffs. Life is majestic . And you are a complex conglomerate of cells with the deepest of thought processes and feelings. Weird. But as Voltaire said, If there’s no God it would be necessary to invent him. HE raises the bar.

One step, two steps, three… who’s counting, you look up in the sky and little incandescent dots sparkle magically. There were starsThey burned my eyes.

And they’re dead. Imploded gas clouds. Scientifically sounds so not 19th century romantic. But your heart has premature ventricular contractions whenever a glittery dot scratches the sky. We know them as falling stars. They’re only meteoroids falling into the Earth’s atmosphere and burning up. Just like one falls in love.

 It’s expected for one be mesmerized when you rise you eyes and catch the infinite, even if you know all the scientific answers.
You want to thank someone when nature unfolds in front of you and leaves you speechless and gives you sublime feelings. The gratitude bursts from within you. It’s intrinsic.

We’re tremendous symbolical creatures investing most things with a meaning. Transcendental one or terrestrial.

Volume goes up and the corners of your mouth do too. The sweet perfume of linden impregnates in your nostrils completing the picture like a golden frame.

So good to be alive.

1039698_1457937614427662_992893186_oBe

 

Zîmbetele sunt pomană

mfPBRMu

Scroll-uiam inertă pe Instagram in timp ce-mi lungeam picioarele pe pereti, când am dat peste fotografia aceasta şi m-am oprit. Nu ştiam fotograful sau identitatea persoanelor din poză, ci doar faptul că locaţia este Palestina şi că perimetul de desfăşurare al lor este printre dărăpănături. (Mai apoi am aflat detalii  pe net). Este emoţionantă şi te tulbură, pe tine cel care pufai cerculeţe de fum, stai la o cafea, mijesti ochii la soare de pe bancă sau te afli în orice alt loc în care te simţi confortabil şi în siguranţă. E o fotografie de care mă ruşinez văzând-o printre atâtea imagini blazate şi superficiale.

Imaginea aceasta transpune extraordinar capacitatea de transfigurare a omului.
Un tată își îmbăiază fetița și nepoțica în baia ruinată, a casei lor ruinate, situată într-o Gaza ruinată. Ce poate fi mai sfâşietor pentru un părinte decât să conştientizeze soarta tragică a copiilor şi probabil potenţialitatea celei viitoare. Dar oamenii ăştia rad sub soarele verii! Aş vrea să spun că sunt fericiţi, pentru că pe mine mă fac fericită.

Să credem că este o imagine etică. Știm substratul nenorocit și fondul imaginii, dar în același timp o estetizăm. Un efect, un contrast, o perspectivă. Dar să nu ne întristăm mai apoi după ce zâmbim când bucuria copilelor se furișează prin spațiul virtual. Punctumul de care vorbește Barthes în Camera Luminoasă, detaliul care te “înţeapă” cand privești o fotografie, pentru mine e râsul pur și în același timp, antitetic, improbabilitatea existenței lor actuale. Mă loveşte, mă tulbură acest fapt. Ce fac ei acum? Mai trăiesc? Vor scăpa din acel univers? Așa arata viitorul?


Spiritul nu poate fi încătuşat, căci nu este imaent acestei lumi. Toţi dispunem de aceleaşi resorturi sufleteşti, dar ale unora oxidează nefiind întrebuinţate. Suntem morocănoși si ne desființăm ca energii pozitive creatoare de fiecare dată cand nu ne convine ceva la noi sau la cei din jur. Zîmbetele sunt pomană. Suntem mici arhitetcți care îsi poti construi lumea pe cele mai inalte culmi. Dar razboiul e în launtrul nostru, este nevazut.

large

Unii dintre cei care au patimit sub regimul comunist, studenti, oameni nevinovati, intelectuali de elita inchiși ca detinuti politici au mai putut zambi dupa ani inspaimantatori in infern. Richard Wurmbrand spunea că dacă într-o zi nu poți zâmbi, să nu-ți deschizi prăvălia. Adaptabilitatea ființei umane este excepțională, de la mânuirea paharelor de cristal ale veneţienilor, până la dormitul pe o scândură, nemâncat, torturat într o celulă a Securității.

Putem să speculăm la nesfârșit analizand imaginea, că şi loviți de dezastre  oamenii găsesc declicul interior de a-şi confecționa clipe de fericire, că fotografia e o fabricație, un montaj etc. Dar care e scopul acesteia? Pentru că nu e una ordinară, face parte dintr-un context belic,  la care Occidentul a început să-şi schimbe poziţia de spectator şi începe să devină actant. Nu e doar acolo e și un aici.

Atâta timp cât sentimente nobile se trezesc în noi din somnul cel de veci şi ne motivează să problematizam idei, nu mai este nevoie de nicio justificare.